Transportul public în Ploiești – între epoca de piatră și promisiunile electrice

Ploieștiul, un oraș cu aproape 200.000 de locuitori, ar trebui să aibă un transport public modern, eficient și atractiv. Realitatea însă e alta: tramvaie cu o vechime de jumătate de secol, autobuze sufocante vara și înghețate iarna, troleibuze prea puține și o rețea de linii care pare gândită mai degrabă după criteriul „merge și-așa” decât după nevoile reale ale oamenilor.

Tramvaiele – muzeu pe șine

Parcul de tramvaie al TCE Ploiești e format în mare parte din vagoane fabricate în 1977. Practic, ai șanse să urci într-un tramvai mai bătrân decât tine. Doar două linii mai funcționează (101 și 102), restul au fost desființate după Revoluție.

Deși infrastructura a fost modernizată acum aproape un deceniu, lipsa unor vehicule noi face ca experiența călătoriei să fie mai degrabă un exercițiu de răbdare decât o alternativă reală la mașina personală. Promisiunile legate de tramvaie noi prin PNRR sunt repetate, dar materialul rulant rămâne la stadiul „în așteptare”.

Autobuzele – între caniculă și ger

Parcul auto a fost parțial înnoit, dar insuficient. Modele noi există, însă multe dintre autobuze sunt vechi, cu sisteme de climatizare care funcționează doar teoretic. Vara te sufoci, iarna tremuri – iar naveta zilnică devine un test de rezistență.

În ultimii ani au apărut câteva autobuze electrice și troleibuze, dar sunt prea puține pentru un oraș de mărimea Ploieștiului. Modernizarea se face cu pipeta, iar impresia generală rămâne aceea de „transport din alt secol”.

Linii multe, dar nu întotdeauna logice

Pe hârtie, TCE administrează peste 40 de linii de autobuz, două de troleibuz și două de tramvai. În practică, frecvența este redusă, iar traseele par uneori gândite arbitrar.

Un exemplu elocvent este linia 551, care leagă Ploieștiul de comuna Lapoș, aflată la marginea județului. Numărul ales pentru linie provoacă mirare: de ce 551? Chiar s-au epuizat celelalte 550 sau s-a ales pur și simplu la întâmplare?

De ce aleg oamenii mașina personală?

Răspunsul e simplu: comoditatea. Dar comoditatea nu ar trebui să fie o scuză pentru abandonarea transportului public. Oamenii evită tramvaiul sau autobuzul nu pentru că nu le plac, ci pentru că vehiculele sunt vechi, confortul lipsește, iar timpul pierdut așteptând în stație e prea mare.

Astfel, transportul public nu devine o alternativă la mașina personală, ci o soluție de avarie pentru cei care nu au altă opțiune.

Concluzie – stagnare și promisiuni

• Tramvaie din epoca comunistă.
• Autobuze în care fie te sufoci, fie îngheți.
• Troleibuze și electrice insuficiente.

Modernizarea există doar în planuri și comunicate de presă. Până atunci, ploieștenii continuă să circule cu mijloace de transport obosite, într-un oraș în care fiecare drum cu autobuzul sau tramvaiul e o lecție de răbdare.