Zona de Nord a Ploieștiului – un spațiu abandonat

Septembrie 2025 - zona de Nord a Ploieștiului. De câțiva ani mă tot gândeam să explorez acest spațiu uitat al orașului iar acum mi-am propus să nu mai amân. Spun „explorez” pentru că, de fapt, e vorba de o zonă abandonată a orașului în care ploieștenii nu prea au motive să vină aici. Mi-am luat aparatul foto și am pornit la drum.

Prin zonă trece pârâul Dâmbu ale cărui maluri sunt neîngrijite, înghițite de vegetație sălbatică. De altfel, cred că acele maluri n-au fost niciodată îngrijite căci așa arătau încă de pe vremea comuniștilor. Zona, în loc să fie un spațiu verde, curat și prietenos este o zonă insalubră, neîngrijită, deprimantă.

× ❮ ❯

Gara de Nord

Gara de Nord, aflată la nici 200 de metri de pârâu, cândva înfloritoare și dinamică, e aproape disfuncțională, o ruină tăcută. Geamurile ușilor frontale sunt sparte, ghișeele prăfuite, disfuncționale iar undeva la un etaj al gării sunt întinse câteva rufe la uscat. De la fereastra respectivă se percepe slab un ritm de manele. Vegetația omniprezentă a înghițit și bună parte din șine. Peste drum de linii e necunoscutul – e atât de dezolant încât nu mă aventurez să le traversez pentru a înțelege ce poate fi acolo. Garduri ruginite, case părăsite, totul sufocat de vegetație. Pare că timpul a stat în loc și oamenii au dispărut. Te încearcă și o ușoară senzație de nesiguranță.
Merg la pas pe șoseaua din dreapta gării dar nu mă încumet să străbat șoseaua pe jos până în capăt. Gunoaiele, mizeria din jur mă descurajează. Mă uit pe Google Maps și văd că șoseaua se înfundă în față dar o poți lua la dreapta pe o altă stradă. Da, n-are sens să continui, priveliștea îmi ajunge.

Pârâul Dâmbu

Mă întorc pe unde am venit și continui să străbat șoseaua care duce spre centru. Ajung la podul de peste Dâmbu. În dreapta pârâul pare că se înfundă într-o vegetație sălbatică bogată, în stânga pârâul e mărginit de un drum cu gunoaie care pare a se termina undeva, lângă câteva locuințe sărăcăcioase. Pârâul nu e foarte murdar dar nu e amenajat, multă vegetație crescută sălbatic și în albia sa.

Vegetație sălbatică și munți de gunoaie

Înaintând pe șosea pe stânga și pe dreapta se repetă aceeași imagine: gunoaie împrăștiate și vegetație crescută haotic. E clar că zona e abandonată de primărie de decenii, nu de câțiva ani. Câteva firme și o fabrică mai funcționează încă în zonă, dar nici acestea nu se mai fac remarcate - vegetația le-a cuprins complet, iar fabrica, ascunsă în verdele neîngrijit, pare mai degrabă o fantomă industrială decât un loc activ.
Păcat de această zonă abandonată de primărie. Dâmbu trebuia reamenajat și curățat de vegetația sălbatică, șoseaua din dreapta gării trebuia îngrijită și redesenată, cel mai probabil. Gara de Nord, un simbol al Ploieștiului și un monument arhitectural construit între anii 1904-1908, trebuia întreținută, nu lăsată într-un abandon total.

Ce s-ar putea face?

Primul lucru de care ar avea nevoie zona ar fi de curățarea vegetației bogate, omniprezente. Nu mai vorbim de buruieni pe ici pe colo ci de zeci de copaci, copăcei crescuți haotic - dovada clară a unei neîngrijiri de decenii.
Al doilea lucru ar fi strângerea munților de gunoaie care zac peste tot.
Câinii aleargă ziua liberi prin zonă, nu aș sfătui pe nimeni să meargă pe jos noaptea pe acolo.
Apoi, cred că ar fi nevoie de o regândire a întregului perimetru astfel încât să fie redat orașului. Zona nu are cum să mai înflorească, să se mai dezvolte ținând cont de halul în care a ajuns - e imposibil. De fapt, pare că se scufundă în munți de gunoaie, vegetație și uitare. Potențial ar fi, sunt multe terenuri, suprafețe, dar totul e haotic, dezorganizat, ruginit, abandonat de zeci de ani.

E nevoie de voință din partea autorităților ca lucrurile să se limpezească și totul să înceapă să renască. Locul acesta are încărcătură istorică și simbolică, a fost parte din începuturile Ploieștiului dar astăzi e sufocat de vegetație și gunoaie. Tot ce lipsește este voința autorităților pentru ca această parte a Ploieștiului să reînceapă să trăiască. E posibil și chiar merită.